Trăim înconjurati de oameni, de ceea ce numim uneori "lume". O "lume" uneori nebună, alteori fără sens. Aproape că nu mai știm cum arată o "lume" normală. Suntem înconjurati de mulți, mulți lași dar și de mulți proști. Aproape că nu există "palier" al vieții care să nu fie "infectat" de proşti şi de... lași.

Carenţele unei societăţi, penetrate în ultimii 15-20 de ani de loaze, nu vor aduce nimic bun, în viitor. Prostia şi adesea laşitatea au ajuns, uneori, să fie acceptate. Trist, foarte trist.

Cum să accepţi asocierea cu un prost?
Cum să colaborezi cu un laş?

Proşti sunt peste tot: pe stradă, în instituții... Uneori îi vedem, alteori nu. Sigur însa îi "descoperim" de fiecare dată. "Gem" instituţiile publice de ei. Tălâmbi, loaze, ei nu știu nimic. Profesional sunt zero, intelectual... la fel. Pe ei nu-i sancţionează nimeni, orice ar face. Proştii nu râd. Se supără. Ceva îi deranjează. Ceva ce nu au. Ce au ei, deranjează pe alţii. Cel mai rău este faptul ca noi îi tolerăm. Aşa procedăm şi cu laşii. Aceştia, alături de proşti, peste tot. Şi ăştia sunt toleraţi. Şi nici pe ăştia nu-i sancţionează nimeni.

Toate însă până odată. Nu cred că voi vedea eradicată prostia şi laşitatea din societate. Sper însă, să trăiesc atât de mult incât, măcar în instituțiile publice să nu mai existe nici proşti si nici lași. Utopie, gânduri răzleţe? Nu. O dorinţă de om normal. Atât cât mai pot gândi şi... fiinţa, ca un om normal, nu voi pregeta să fac tot ce omeneşte este posibil, ca proştii dar şi laşii să nu mai existe în instituțiile publice. Şi cred cu tărie că abia atunci ne-am înţelege toţi cu adevărat. Dumnezeu să ne ajute!